Art. 0005 Rev. 1905
Efectul hidrei
De pe Hogweed.org, enciclopedia deținută în comun
Acest articol este despre fenomenul ecologic. Pentru creatura din mitologia greacă, vezi Hidra din Lerna.
Efectul hidrei este paradoxul, în ecologia populațiilor, în care creșterea ratei la care mor indivizii duce la o creștere a mărimii populației. Numele vine de la Hidra din Lerna a mitologiei grecești, căreia îi creșteau două capete pentru fiecare pe care Heracles îl reteza.1
Efectul apare atunci când îndepărtarea unor indivizi eliberează supraviețuitorii de concurență, sau eliberează o creștere care fusese ținută în loc, astfel încât populația își compensează pierderile — și le compensează cu vârf și îndesat. Ideea are o istorie lungă în teoria populațiilor, care a identificat mai multe mecanisme care o pot produce.1 Are o importanță practică oriunde populațiile sunt recoltate sau controlate, pentru că o măsură menită să reducă o populație poate, dacă e aplicată greșit, s-o mărească.
La brânca-ursului uriașă
.:*:*:*:*:. .:*:*:.
\\\ | /// .:*:*:. \|/
\\|// \|/ / .:*:*:.
\|/ \ / \|/
| \ / _/
| decapitation \ _x_ / /
| ------------> \ | / _/
| \ | / _/
| mowing, strimming \ | / _/
| or cutting the \ |/ _/
| flower head \ | /
| \| _/
| |/
| |
/|\ /|\
before: one head after: three, from the side buds Îndepărtarea umbelei terminale eliberează mugurii laterali de dominanța apicală.
Brânca-ursului uriașă arată compensarea pe care se sprijină efectul, la două niveluri.
Planta individuală. Retezarea umbelei terminale elimină sursa dominanței apicale; mugurii mai jos pe tulpină cresc și produc mai multe umbele mici în locul ei. Când doar umbela terminală a fost îndepărtată la vârful înfloririi, producția totală de semințe a plantei nu a scăzut deloc.2 Când toate umbelele au fost îndepărtate, aproape jumătate din plante au regenerat și au făcut din nou semințe în același sezon.3 Fiind monocarpică, o plantă care a început să înflorească moare la sfârșitul sezonului orice i s-ar face;4 tăierea decide doar câte semințe lasă în urmă.
Tufa. Înainte de a înflori, plantele care își pierd frunzele an de an amână înflorirea și trăiesc mai mult: pe pășunile pășunate, vârsta mediană la înflorire era de cinci ani, față de trei pe terenul neîngrijit.5 O tufă ținută jos fără a fi dezrădăcinată își păstrează astfel plantele, și semințele, în rezervă. Dacă cosirea regulată chiar mărește o tufă, așa cum ar cere un adevărat efect de hidră, nu s-a măsurat.[necesită citare] Măsura luată cel mai des împotriva plantei este, în cel mai bun caz, cea care o păstrează.
Evitarea efectului
Efectul hidrei apare numai acolo unde combaterea e parțială: unde capul e îndepărtat, dar corpul rămâne. Nu apare atunci când rădăcina e distrusă. În mit, Heracles a învins Hidra numai când însoțitorul său Iolaus a cauterizat fiecare gât pe măsură ce capul era tăiat, astfel încât nimic nu putea crește la loc, iar singurul cap nemuritor a fost îngropat sub o stâncă. Echivalentul modern este tăierea rădăcinii.
Vezi și
Footnotes
-
Abrams, P. A. (2009). “When does greater mortality increase population size? The long history and diverse mechanisms underlying the hydra effect”. Ecology Letters. 12 (5): 462–474. doi:10.1111/j.1461-0248.2009.01282.x. ↩ ↩2
-
Pyšek, P.; Kučera, T.; Puntieri, J.; Mandák, B. (1995). “Regeneration in Heracleum mantegazzianum: response to removal of vegetative and generative parts”. Preslia. 67: 161–171. ↩
-
Pyšek, P.; Krinke, L.; Jarošík, V.; Perglová, I.; Pergl, J.; Moravcová, L. (2007). “Timing and extent of tissue removal affect reproduction characteristics of an invasive species Heracleum mantegazzianum”. Biological Invasions. 9 (3): 335–351. doi:10.1007/s10530-006-9038-0. ↩
-
Pyšek, P.; Perglová, I.; Krinke, L.; Jarošík, V.; Pergl, J.; Moravcová, L. (2007). “Regeneration ability of Heracleum mantegazzianum and implications for control”. In Pyšek, P.; et al. (eds.). Ecology and Management of Giant Hogweed. Wallingford: CAB International. pp. 112–125. doi:10.1079/9781845932060.0112. ↩
-
Pergl, J.; Perglová, I.; Pyšek, P.; Dietz, H. (2006). “Population age structure and reproductive behavior of the monocarpic perennial Heracleum mantegazzianum (Apiaceae) in its native and invaded distribution ranges”. American Journal of Botany. 93 (7): 1018–1028. doi:10.3732/ajb.93.7.1018. ↩
Acest articol este o traducere a articolului în engleză, revizia 1905.