Art. 0004 Rev. 1867
Banca de semințe
De pe Hogweed.org, enciclopedia deținută în comun
Acest articol este despre rezerva de semințe din sol. Pentru instituții financiare, vezi Bancă. Pentru instalațiile care depozitează sămânța în mod deliberat, vezi Seif de semințe.
O bancă de semințe din sol este rezerva naturală de semințe vii din solul unei zone. Semințele care nu germinează imediat pot supraviețui luni sau ani, astfel încât o populație de plante nu constă doar din plantele care se pot vedea, ci dintr-un număr mult mai mare care nu se vede. Banca de semințe înlocuiește plantele care mor sau sunt îndepărtate, și permite unei populații să-și revină după o perturbare.1
La o plantă invazivă, de obicei banca de semințe, nu tufa vizibilă, este cea care determină cât trebuie să dureze combaterea. Brânca-ursului uriașă e un caz clar: plantele ei sunt ușor de găsit și de ucis, dar semințele ei, așezate nevăzute în stratul de sus al solului, continuă să producă plante noi ani de zile după ce ultima plantă-mamă a dispărut.2
Dinamică
O bancă de semințe are o singură intrare și mai multe ieșiri. Intrarea este ploaia de semințe: sămânța împrăștiată pe o zonă în fiecare an. Ieșirile sunt germinarea, care preface sămânța în plante; moartea prin îmbătrânire, putrezire și ciuperci; și prădarea de către animale. Acolo unde intrarea e mare și ieșirile sunt lente, rezerva se acumulează de la un an la altul.
În acest sens, banca de semințe funcționează ca armata de rezervă a populației: în orice moment, majoritatea membrilor ei sunt ascunși vederii, așteptând să se elibereze un loc în tufă. Îndepărtarea plantelor fără a atinge rezerva nu face decât să elibereze acele locuri.
La brânca-ursului uriașă
an sămânță viabilă pe m² 0 ████████████████████████████████████████ 3.760 1 ███▌ 331 2 █ 102 3 ▍ 45 4 ▎ 24 5 ▏ 13 6 7.1 7 3.8 8 2.0 9 1.1 10 0.60
Brânca-ursului uriașă împrăștie în medie circa 20 000 de semințe pe plantă,3 care cad mai ales la câțiva metri de planta-mamă. Aproape toată banca de semințe — 95% — se află în primii 5 cm ai solului. Sub tufele consacrate, densitatea semințelor vii a fost găsită scăzând de la circa 3 760 pe metru pătrat toamna, imediat după căderea semințelor, la 192 pe metru pătrat până în vara următoare, pe măsură ce majoritatea semințelor au germinat sau au murit.1
Ce rămâne scade constant. În semințe îngropate în zece localități din Republica Cehă, 8,8% erau încă viabile după un an, 2,7% după doi și 1,2% după trei;4 după cinci ani, 0,4%, iar după șapte, 0,1%.2 Tendința fracției viabile de a scădea este bine stabilită; epuizarea ei completă este rareori observată. Ultima fracție este cea care contează. Chiar și 0,1% din cele 20 000 de semințe ale unei singure plante înseamnă vreo douăzeci de semințe, de-ajuns pentru a reporni invazia.2
Mitul celor cincisprezece ani
Multe ghiduri afirmă că sămânța brâncii-ursului poate supraviețui în sol cincisprezece ani. Cifra se trage dintr-o lucrare de conferință suedeză din 1989, care spunea doar că unele date sugerau că germinabilitatea „ar putea ajunge până la cincisprezece ani”, fără să precizeze dacă sămânța fusese îngropată sau păstrată uscată. Trecută dintr-o recenzie în alta, sugestia s-a împietrit într-un fapt; cercetătorii care i-au urmărit originea au numit-o mit urban.5 Sămânța păstrată uscată își pierde de fapt aproape toată germinabilitatea în circa trei ani.4
Concluzia practică rămâne însă neschimbată. Un sit trebuie ținut fără plante care fac sămânță cel puțin cinci ani după îndepărtarea ultimei plante, și supravegheat mai mult timp.62
Epuizare
O bancă de semințe poate fi epuizată numai oprind orice aport nou mai mulți ani la rând, în timp ce răsadurile care continuă să apară sunt distruse înainte să poată înflori. Orice întrerupere — o singură plantă lăsată să facă sămânță — readuce rezerva la nivelul de acum câțiva ani, așa cum arată graficul. Programele sunt așadar judecate nu după numărul de plante îndepărtate, ci după numărul de ani fără însămânțare.
Vezi și
Footnotes
-
Krinke, L.; Moravcová, L.; Pyšek, P.; Jarošík, V.; Pergl, J.; Perglová, I. (2005). “Seed bank of an invasive alien, Heracleum mantegazzianum, and its seasonal dynamics”. Seed Science Research. 15 (3): 239–248. ↩ ↩2
-
Moravcová, L.; Pyšek, P.; Krinke, L.; Müllerová, J.; Perglová, I.; Pergl, J. (2018). “Long-term survival in soil of seed of the invasive herbaceous plant Heracleum mantegazzianum”. Preslia. 90 (3): 225–234. ↩ ↩2 ↩3 ↩4
-
Perglová, I.; Pergl, J.; Pyšek, P. (2006). “Flowering phenology and reproductive effort of the invasive alien plant Heracleum mantegazzianum”. Preslia. 78: 265–285. ↩
-
Moravcová, L.; Pyšek, P.; Pergl, J.; Perglová, I.; Jarošík, V. (2006). “Seasonal pattern of germination and seed longevity in the invasive species Heracleum mantegazzianum”. Preslia. 78: 287–301. ↩ ↩2
-
Moravcová, L.; Pyšek, P.; Krinke, L.; Pergl, J.; Perglová, I.; Thompson, K. (2007). “Seed germination, dispersal and seed bank in Heracleum mantegazzianum”. In Pyšek, P.; et al. (eds.). Ecology and Management of Giant Hogweed. Wallingford: CAB International. pp. 74–91. doi:10.1079/9781845932060.0074. ↩
-
Nielsen, C.; Ravn, H. P.; Nentwig, W.; Wade, M., eds. (2005). The Giant Hogweed Best Practice Manual: Guidelines for the management and control of an invasive weed in Europe. Hørsholm: Forest & Landscape Denmark. ISBN 87-7903-209-5. ↩
Acest articol este o traducere a articolului în engleză, revizia 1867.